Întrebări

Încă o seară începe, ca de obicei, citind una dintre cărţile mele preferate, ascultând playlistul cu piesele preferate. Ochii mi-au obosit aşa că prefer să las cartea de o parte şi încep să mă gândesc la viaţă, să meditez asupra a tot ceea ce am făcut până acum, asupra deciziilor luate fie ele bune sau rele, asupra tutror momentelor trăite fie ele în compania cuiva sau singură. Şi în mintea mea încep să roiască o groază de intrebări , marea majoritate fără răspuns. „Oare e ceva în neregulă cu mine? Oare chiar sunt lipsită de suflet? Dacă sunt lipsită de suflet, atunci de ce nu mă simt de piatră si de ce mă dor toate acţiunile negative ale celor apropiaţi? De ce nu sunt în stare să mai ţin la cineva? Dacă nu mai sunt în stare să ţin la cineva de ce îl vreau atât de mult pe Ştefan, de ce mă simt atât de ataşată de el, de ce el e printre puţinele persoane de care chiar îmi pasă?” Iar şirul întrebărilor continuă şi nu se sfârşeşte prea curând. Oare chiar poate o minciună spusă bine, o relaţie proastă sau o despărţire să schimbe o persoană atât de mult? Până mai acum un an eram una dintre cele mai sentimentale persoane pe care le cunosc. Acum, după ce am fost minţită în faţă, folosită pe post de pansament şi părăsită din motive incerte, pur si simplu nu mă mai recunosc, mă simt goală pe dinăuntru, stările mi-se schimbă precum vremea, nu ştiu dacă vreau să mai pot iubii sau dacă vreau sa fiu ca o piatră. Oare chiar înebunesc? Oare chiar nu mai sunt eu? Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s