Amintirile…

Memoriile pot fii de-o potrivă dulci, dar si otrăvite. Drumul spre casă a fost mereu acelaşi, nu l-am parcurs niciodată în întregime alături de el. Însă în zona în care el se hotăra să se întoarcă spre casa lui, adierile vântului ţin cu tot dinadinsul să îmi amintească de el. Să îmi amintească de îmbrăţişările lui puternice dar copilăreşti, de mângâierile apăsate dar fine. De absolut tot ce ţinea de el. Zilele pierdute în pat alături de el atunci când îl încerca vre-o răceală. Nopţile copilăreşti în care încercam să vizionăm serioşi cate un film, dar sfârşeam prin a ne cicălii ca doi copii mici. Astfel de amintiri mă umplu de nostalgie, de dragoste şi dor dar şi de ură şi venin. Simt cum creşte inima în mine ca mai apoi să fie străpunsă de o săgeată cu vârf veninos al cărui nume este TRECUT. Şi doare… amintirile dor indiferent de conţinut, indiferent de vechimea lor. Toate amintirile cu el mă dor şi nu pot schimba asta.Imagine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s